- Il est des révélations ou commentaires qu’il ne faut jamais faire, paraît-il ?
- Oui, évitez des commentaires mettant en lumière vos faiblesses passagères ou permanentes. Du genre :
Ce n’est pas à ma main !
Là j’en mettrai pas une !
Il est impossible d’y aller !
Je l’ai juste lâchée. Qu’est ce que ça roule !
Ne « m’envoie pas si loin ». Je n’y arrive plus !
Ne « passez jamais » à ce genre d’aveux. Dites-vous bien qu’une partie se joue en 13 (ou en 11) points, et que, avec un peu de chance, vos défauts resteront inaperçus…
- Quelle est la question qu’il ne faut jamais poser ?
- C’est paradoxalement la question que l’on entend le plus fréquemment au cours d’une partie… « Combien, de boules vous reste-t-il ? » Elle est, à mon avis, de celles qui déclassent un joueur et dévaluent une équipe. Car, à tout moment, il faut savoir non seulement le nombre de boules de l’adversaire, mais encore et surtout dans quelles mains elles sont. De la réponse à cette question dépend très souvent la tactique à adopter. Sachant qu’il vaut mieux faire tirer un pointeur et pointer un tireur…
Au sujet de cette fameuse question à ne pas poser, je me souviens d’une anecdote qui date de quelques années… Au cours d’une partie de début de concours, un des joueurs de la formation qui nous était opposée se tourna vers mon frère Jean et lui demanda : « Vous avez combien de boules ? ». Jean lui répondit sans sourciller : « Deux ! »… Après un moment d’hésitation, celui qui avait posé « la question qui ne se pose pas » de revenir à la charge : « Comment deux, il ne vous en reste qu’une… »
Et Jean de répondre sur le ton de la galéjade : « Oui, une ! Mais dans les mains de mon frère, elle en vaut… deux ! » | - Dacă am înţeles bine, există revelaţii sau comentarii care nu trebuie niciodată făcute ?
- Da, evitaţi orice comentariu care v-ar pune în lumină slăbiciunile trecătoare sau de durată. De genul:
Nu e de mine !
Aici n-o să-mi iasă nimic !
Mi-e imposibil să reuşesc ceva aici !
I-am dat drumul, atât. Şi uite cât se duce !
Nu "mă trimite aşa de departe". N-o să-mi mai iasă !
Nu "treceţi niciodată" la acest gen de mărturisiri. Spuneţi-vă mai degrabă că o partidă are 13 (sau 11) puncte şi, cu un pic de noroc, defectele dv. vor rămâne neobservate...
- Şi o întrebare care nu trebuie niciodată pusă ?
- În mod paradoxal, e chiar întrebarea pe care o auzi cel mai des în cursul unei partide... "Câte bile mai aveţi ?". După părerea mea, e o frază care retrogradează un jucător şi scade valoarea unei echipe. Fiindcă trebuie să ştii, în orice moment, nu numai numărul bilelor adversarului, dar mai ales în mâinile cui se află ele. Tactica ce urmează a fi adoptată atârnă adesea de răspunsul la această întrebare. Fiindcă mai bine obligi un marcator să lanseze şi un lansator să marcheze...
Legat de sus-pomenita întrebare ce nu trebuie pusă, îmi amintesc de o anecdotă petrecută cu câţiva ani în urmă... În cursul unei partide de început de concurs, unul dintre jucătorii echipei adverse s-a întors către fratele meu şi l-a întrebat: "Câte bile mai aveţi ?". Jean i-a răspuns fără să clipească: "Două !"... După o clipă de ezitare, cel care pusese "întrebarea ce nu trebuie pusă" nu s-a lăsat: "Cum adică două, v-a rămas una singură..."
|