ProZ.com translation contests »
5th ProZ.com Translation Contest: "Travel" » Italian to Romanian » Entry by Mihaela Petrican

Source text in Italian

Translation by Mihaela Petrican (#2879) — Winner

Superati i 51 anni, il pensiero scansa la stanchezza e si rifugia nei sogni di 30 anni or sono, tornando al giorno in cui raggiunsi la maggior età. Quel giorno mi dissi che avrei viaggiato in tutti quei luoghi esotici e lontani che mi attiravano con promesse di appagamento di ogni specie.

E di viaggi ne ho fatti, ma raramente quelli che avrei sperato. Solo adesso, entrando nel secondo mezzo secolo della mia vita, accetto che va bene lo stesso non essere andata alle Maldive, non aver preso l’Orient Express, non aver soggiornato al Ritz. Forse farò ancora in tempo e forse non me n’importa neanche più tanto.

I viaggi sono stati altri, spesso faticosi, come il primo lungo cammino che mi aspettava dopo quel fatidico compleanno. Un crudo e buio viaggio verso la maturità, tenendo per mano un padre che chiudeva il suo soggiorno terreno ben troppo presto.

Così, nel mio diario di viaggio, stipo ricordi che non si catturano con la macchina fotografica … le voci dei miei avi siciliani che vibrano tra i ruderi di Selinunte … lo sguardo dei ragazzi di strada di Johannesburg, venuti da noi e restii a tornare nella loro terribile realtà … le lacrime dei veterani dello sbarco a Pachino tornati su quella stessa spiaggia a distanza di 60 anni … la neve che fiocca sul filo spinato di Auschwitz … la paura dei miei compagni di viaggio nella malattia che, avendo portato via mio padre, tornò a chiamare anche me. Ma io feci orecchie da mercante.

Angela Arnone. "Diario di viaggio".
Depăşind pragul celor 51 de ani, gândul dă la o parte oboseala şi se refugiază în visurile de acum 30 de ani, întorcându-se la ziua în care am ajuns la maturitate. În ziua aceea mi-am spus că voi călători în toate acele locuri exotice şi îndepărtate, care mă atrăgeau cu promisiunea de a-mi împlini orice fel de dorinţe.

Şi am tot făcut călătorii, dar rareori de tipul celor pe care le-aş fi sperat. Doar acum, intrând în cea de-a doua jumătate de secol a vieţii mele, accept că se poate şi fără să mă fi dus în Maldive, fără să mă fi urcat în Orient Express sau fără să fi stat la Ritz. Poate că mai am încă timp de toate acestea sau poate că, de fapt, nici nu are prea mare importanţă pentru mine.

Călătoriile au fost altele, deseori obositoare, aşa cum a fost primul drum lung care mă aştepta după acea aniversare fatidică. O călătorie crudă şi întunecată către maturitate, ţinând de mână un tată care îşi termina existenţa terestră mult prea devreme.

Aşa că, în jurnalul meu de călătorie înghesuiesc amintiri care nu pot fi prinse cu aparatul de fotografiat... glasurile strămoşilor mei sicilieni vibrând printre ruinele din Selinunte ... privirea băieţilor de stradă din Johannesburg, veniţi la noi şi greu de convins să se întoarcă la teribila lor realitate ... lacrimile veteranilor debarcării în Pachino, întorşi pe aceeaşi plajă după 60 de ani ... zăpada care fulguieşte pe sârma ghimpată de la Auschwitz ... teama tovarăşilor mei de drum pentru boala care, după ce l-a luat de lângă noi pe tata, se întoarse să mă cheme şi pe mine. Dar eu m-am făcut că nu am auzit.

Angela Arnone, "Jurnal de călătorie".