ProZ.com translation contests »
Benevolent deception: "The placebo button effect" » English to Romanian » Entry by Astrid Stroe


Source text in English

Translation by Astrid Stroe (#25258) — Winner

Over the course of many years, without making any great fuss about it, the authorities in New York disabled most of the control buttons that once operated pedestrian-crossing lights in the city. Computerised timers, they had decided, almost always worked better. By 2004, fewer than 750 of 3,250 such buttons remained functional. The city government did not, however, take the disabled buttons away—beckoning countless fingers to futile pressing.

Initially, the buttons survived because of the cost of removing them. But it turned out that even inoperative buttons serve a purpose. Pedestrians who press a button are less likely to cross before the green man appears, says Tal Oron-Gilad of Ben-Gurion University of the Negev, in Israel. Having studied behaviour at crossings, she notes that people more readily obey a system which purports to heed their input.

Inoperative buttons produce placebo effects of this sort because people like an impression of control over systems they are using, says Eytan Adar, an expert on human-computer interaction at the University of Michigan, Ann Arbor. Dr Adar notes that his students commonly design software with a clickable “save” button that has no role other than to reassure those users who are unaware that their keystrokes are saved automatically anyway. Think of it, he says, as a touch of benevolent deception to counter the inherent coldness of the machine world.

That is one view. But, at road crossings at least, placebo buttons may also have a darker side. Ralf Risser, head of FACTUM, a Viennese institute that studies psychological factors in traffic systems, reckons that pedestrians’ awareness of their existence, and consequent resentment at the deception, now outweighs the benefits.
Pe parcursul mai multor ani și fără a face mare zarvă pe marginea acestui fapt, autoritățile din New York au dezactivat cele mai multe dintre butoanele care cândva operau semafoarele pentru pietoni din oraș. Edilii au decis că temporizatoarele computerizate funcționează aproape întotdeauna mai bine. În anul 2004, mai puțin de 750 din cele 3.250 de astfel de butoane mai erau în funcțiune. Autoritățile municipale nu au îndepărtat însă butoanele dezactivate - invitând astfel nenumărate degete să le apese zadarnic.

Inițial, butoanele au supraviețuit din cauza costurilor pentru înlăturarea lor. Se pare însă că aceste butoane, chiar și nefuncționale, servesc unui scop. Pietonii care apasă un buton sunt mai puțin înclinați să traverseze înainte de apariția omulețului verde, afirmă Tal Oron-Gilad de la Universitatea Ben-Gurion University din Negev, Israel. Studiind comportamentul oamenilor în intersecții, a observat că aceștia se supun mai ușor unui sistem care pretinde a ține cont de inputul lor.

Butoanele nefuncționale produc efecte placebo de acest gen, deoarece oamenilor le place să aibă o impresie de control asupra sistemelor pe care le utilizează, opinează Eytan Adar, expert în interacțiunea dintre om și calculator din cadrul Universității din Michigan, Ann Arbor. Dr. Adar a constatat faptul că studenții săi adesea dezvoltă programe software cu un buton pentru ”Salvare” pe care se poate face clic, care nu are însă alt rol decât a-i reasigura pe utilizatorii care nu sunt conștienți de faptul că apăsările lor pe tastele calculatorului sunt salvate oricum. Gândiți-vă la acest aspect ca la un gest de decepție binevoitor, menit să combată răceala inerentă a universului mecanic.

Aceasta este o perspectivă. Însă, cel puțin în intersecții, butoanele cu efect placebo ar mai putea avea și o latură întunecată. Ralf Risser, directorul institutului FACTUM din Viena, care studiază factorii psihologici ai sistemelor de trafic, consideră că, în prezent, faptul că pietonii sunt conștienți de existența lor și resentimentul ulterior cauzat de decepție, cântărește mai greu decât beneficiile.


Discuss this entry